Azi în Chişinău, subterana Ismail-Ştefan cel Mare

Papagalul meu, Rocco...

29 iulie,ora 20.10, Calea Ieşilor, Chişinău...

Pensionarii şi societatea moldovenească

29 iulie, în faţa guvernului, o nouă acţiune de protest a bătrânilor, sub conducerea organizaţiei Salvgardare... Treceam pe lânga, dar conştientizând motivele pentru care se află acolo şi susţinând cerinţele lor, nu am putut trece fără să mă opresc şi să fac câteva poze. Pe de o parte problema celor bătrâni a fost mereu în actualitate, pe de altă parte nu trebuie să uităm că toţi ajungem să fim odată şi odată bătrâni. De aici şi întrebarea : cât de mult ar trebui să îngrijoreze şi să alarmeze, problema bătrânilor, restul societăţii? Oare noi, ca societate, suntem capabili şi cât de cât pregătiţi să ne apărăm bătrânii, sau îi lăsăm pe nemernicii de comuişti să aplice zicala "cine nu are bătrâni să şi-i cumpere", dar total invers, şi anume "cine are prea mulţi bătrâni, să scape cum poate mai bine de ei...".
Pe zi ce trece, Moldova devine o ţară tot mai batrână. Nu că ar îmbatrâni lumea mai repede. Noile generaţii se formează mai greu. Iar în condiţiile Moldovei, unde nu este o politică stabilă,
sigură şi de lungă durată privind protejarea celor în etate, riscăm să ajungem bătrâni fără să ne mai dorim să trăim. Chiar îmi doresc să aflu opiniile celor tineri. Câti din ei s-au gândit măcar odată la cum vor arăta ei la bătrâneţe, cum va fi Moldova cu ei bătrâni şi dacă îşi dau seama şi înţeleg procesul de asigurare şi susţinere a celor în etate de către stat... Eu unul, mă îndoiesc că sunt destui pentru a exista o speranţă cu şanse. Şi când ne gândim că fiecare bătrân este şi părinte, şi bunic, mă întreb inevitabil, oare doar ei au motive de a protesta, oare doar pe ei îi doare sufletul şi inima din piept... Trist dar adevărat. Trăim în Moldova...

Hai LIBERARE!!!

Azi, 24 iulie, în faţa MAEIE, o nouă acţiune semnată de tinerii liberali democraţi. Sub denumirea "Da Convenţiei", acţiunea de azi a adus aminte societăţii, guvernării, Europei că are loc, deja de câteva luni, o mare fărădelege. O fărădelege din partea statului comunist şi prorus împotriva tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, şi în special împotriva a peste un milion de oameni. Peste un milion de oameni, care ar putea avea acces liber şi sigur 50 de km în interiorul UE şi implicit în România. Cine ştie câte milioane de români ar putea avea acces liber 50 de km în interiorul RM.

Brusc apare o întrebare. Oare de ce se teme mai mult tovarăşul Voronin, de cei peste un milion de moldoveni-români ce ar putea trece Prutul în România sau de cele câteva milioane de români ce ar putea trece Prutul în Moldova. E greu de spus, e sigur însă, că se teme şi de unii şi de alţii.

Pentru tovarăşul Voronin, semnarea Convenţiei este o ocazie în plus de a-şi da arama pe faţă, în privinţa loialităţii sale faţă de Moscova, "preocupărilor" sale faţă de popor, capacităţii sale de a gândi logic şi realist, nivelului propriului IQ.
Ce înseamnă însă, pentru cetăţenii RM, nesemnarea Convenţiei? Înseamnă de fapt, stagnarea în continuare la un nivel scăzut a calităţii vieţii, necunoaşterea altor realităţi economice, culturale, sociale, politice, înlăturarea perspectivelor de creştere economica, locomotiva celorlalte domenii ale sociatăţii.

Cel puţin la fel de grav mi se pare îngrădirea şi chiar nimicirea posibilităţilor de creştere şi dezvoltare a capacităţii societăţii de a percepe, analiza şi înţelege informaţiile şi evenimentele care compun viaţa lor de zi cu zi; de a gândi, sintetiza şi reacţiona imediat şi eficient la tot ce contravine principiilor de baza a unei vieţi decente din punct de vedere moral, etic şi spiritual.

De multe ori îmi vine să cred că cetăţenii nici măcar nu conştientizează că din 2007 RM are hotar direct cu UE, hotar pe care încă stă întinsă sârma ghimpată. Mai grav este că această lipsă de conştientizare se datorează muncii asidue a PCRM, o haită de hiene, care şi-a înfipt adânc colţii în conştiinţa omului de rând. Sperăm că nu au avut colţi destui pentru a distruge tot ce e uman şi civic pe acest pământ...

Se apropie însă marele examen, atât pentru clasa politica dar şi pentru societate. Alegerile din 2009 vor răspunde la multe întrebări şi vor naşte altele şi mai multe. Atât clasa politică, cât şi societatea lasă de dorit la multe capitole esenţiale ale vieţii. Peste câteva luni va fi clar dacă clasa politică este capabilă sa convinga societatea pe termen lung şi dacă societatea este capabila să gândeasca mai departe de propriul nas.

Un lucru e clar, dacă dorim să schimbăm ceva, şi nu oricum dar în bine, trebuie sa ne implicăm în cel mai mare şi serios mod. Treabuie să trecem peste orgolii şi fiţe, să uităm de ură şi agresiune. Să dăm valoare capacităţii de a înţelege şi de a convinge, de a insista şi de a câştiga.

Să fie, cum vrea Dumnezeu să fie,
Dar şi cum vrem noi, las'să fie...

Lipsa raţiunii, motiv de prostie...

De ce oare lipsa totală de raţiune şi cuget la o persoană reprezintă motiv de abundenţă a prostiei şi neghiobiei ??? Cum poate fi numită o fiinţă umană care face un gest lipsit total de o motivaţie logică

elmentară, de o argumentare a unui psihic sănăos? Pentru mine, cel puţin, aceste fiinţe sunt nişte rebuturi ale societăţii, nişte gunoaie contagioase, nişte trântori nimicitori ai unui mare furnicar numit societate. Aceste imagini sunt făcute în parcul "Valea Trandafirilor". Merg foarte des în acest parc şi aproape de fiecare dată am nefericita ocazie să dau peste răni făcute de mână de om în trupul frumos şi dătător de viaţă al naturii. Stau şi mă întreb cu ce au greşit acei copaci, ca să fie pătaţi cu însemne ce amintesc fascismul şi exterminări a milioane de oameni nevinoveţi, asemeni acestor copaci... De ce autorii acestui gest nu au simţit nevoia să-şi păteze fruntea cu acele semne, după care să se privească în ochi şi să realizeze măcar parţial defavoarea pe care o fac societăţii şi naturii. Oare când neputinţa, neştiinţa şi dezinteresul de a avea grijă de noi nu va echivala cu încercări disperate de a distruge ce ne înconjoară, de a disconsidera efortul celor de până la noi, de a fi o maşină robot ce produce rău pe bandă rulantă..?

Cultura inculturii (II)

Azi o să vă atrag atenţia asupra unei grave erori de exprimare tot mai des auzită şi citită. Poza este făcută la unul din multele localuri numite Andy's Pizza. Datează din 4.03.2007, deci îmi stă demult pe nervi... Recunosc că am avut neplăcuta ocazie să aud de mai multe ori spunându-se "vreai", în loc de vrei. Când auzi, imediat cauţi câteva argumente în favoarea celui care a spus-o, gen: e obosit, s-a încurcat niţel, doar să nu-ţi faci o impresie negativă. Când, însă, o citeşti şi o reciteşti, mie cel puţin, mi se face uşine că fac parte din societatea care naşte astfel de "opere" lingvistice. Acum, dacă e să fiu un pic răutăcios, nu ştiu câţi din cei care citesc zilnic astfel de "perle" se simt ofensaţi sau sunt dispuşi să ia atitudine. Chiar cred că foarte mulţi nici măcar nu sesizează acest amănunt, fiind preocupaţi mai mult pe ce vor chelui.

Dacă e să despicăm firul în patru, ne dăm seama că pentru foarte multe persoane, cei pe la care trece pliantul până a ajunge în faţa clientului, nu-i interesează nivelul de cultură generală şi pretenţiile neculinare a celor care citesc, înjosind, direct sau indirect, pe fiecare care citeste acel pliant. De aici rezultă că nici ei nu deţin cunoştinţele necesare şi puţin le pasă. Prost să fii, noroc să ai.

În final aş spune că, chiar să fie toată lumea incultă şi indiferentă, dar dacă ar exista o instituţie care ar verifica respectarea limbii române vorbite şi scise, tot n-am asista la astfel de fenomene ale inculturii...

Păcat de cei care cunosc, ruşine celor ce nu vor să ştie...

Ce e azi, ce va fi mâine...

Azi, 9 iulie, 2008, tinerii liberali democraţi (printre care am fost şi eu), au desfăşurat în Scuarul Teatrului de Operă şi Balet, începând cu ora 11.00, o acţiune flash-mob, participând circa 37 de persoane. Acţiunea în sine a durat circa 5 minute, mesajul însă, fiind unul foarte clar, adresat întregii societăţi şi în special celor care au dus PLDM în situaţia de a protesta. Scopul acţiunii constă în transmiterea unui şir de mesaje ce ţin de faptul că: peste 224 mii de cetăţeni au semnat pentru un referendum constituţional (număr suficient d.p.d.v. al Constituţiei); zeci de mii de cetăţeni susţin ideea referendumului, teama de persecuţiile statului fiind motivul nesemnării; statul comunist şi antidemocratic a folosit toate mijloacele pentru a bloca şi face imposibilă iniţierea referendumului; instituţiile corupte şi fidele sistemului implicate în procesul de recunoaştere legală a iniţiativei PLDM privind referendumul, au făcut jocul comuniştilor ignorând legile în baza cărora activeaza şi iau decizii; etc.

Tinerii din PLDM sunt decişi să continuie campania de protest faţă de practicile regimului comunist îndreptate împotriva fiecărui cetăţean în parte şi împotriva societăţii în general; împotriva opiniei şi vointei cetăţenilor, chiar şi atunci cînd numărul lor depăşeşte 224 de mii.

Ne dăm bine seama cu toţii că de fapt referendumul reprezintă moatea subită a tot ce înseamnă comunişti şi comunism în Republica Moldova. La fel de bine, însă, recunoaştem că ultimii 8 ani de conducere comunistă, înseamnă de fapt 8 ani de Moldova - un lagăr de concentrare şi exterminare în masă, 8 ani de minciună şi batjocoră, 8 ani de hoţie şi corupţie, decenii de regres şi de datorii externe. Pe scurt spus 8 ani de dezastru total.

Speranţa şi soluţia vine şi de la noi, cei tineri, entuziaşti, realişti, decişi, conştiincioşi. De aceea sunt sigur că acţiunea de azi va fi şi un imbold şi un catalizator pentru toţi tinerii care ştiu ce vor de la viaţă, sunt decişi să devină factorul hotărâtor în crearea viitorului comun.

Îi felicit şi le mulţumesc tutror celor care au participat la flash mob-ul de azi.

LUPTA SUNTEM NOI, IZBÂNDA E A NOASTRĂ!

Cultura inculturii (I)

În această seară voi inaugura o rubrică pe care o am în cap de multă vreme. Ea va consta în prezentarea de probe, cu comentariile de rigoare, privind nivelul de cultură generală şi interesul faţă de aceeaşi cultură generală a celor care concep şi produc textul reclamelor, afişelor, panourilor etc.

Cazul de azi îl văzusem de câteva zile, dar nu avusesem timp să fac poza. Se află lângă subterana de sub Ismail cu Ştefan cel Mare. După cum vedeţi, este vorba de o reclamă la apă minerală cu un text scris pe măsura inteligenţii autorului. În patru cuvinte trei greşeli mari cât muntele Everest. Şi când te gândeşti câţi ochi au lins această imagine până să ajungă făcută autocolant şi lipită pe frigidere...

Să ştiţi că am de gând să concep o campanie pe această temă. Nu de alta dar trecem zilnic pe lângă astfel de tâmpenii şi rămânem muţi şi morţi de parcă am fi de acord cu ele, fără să realizăm că ne tâmpesc câte puţin de fiecare dată când le citim. Le citesc copii, tineri, maturi, bătrâni. Sunt "nimicuri" care ne fac să părem cu toţii analfabeţi, inculţi, prostiţi etc.

Oficial declar război inculturii care ne mănâncă de vii, ne îneacă cu viaţă. Ruşine inculţilor şi moarte inculturii.