15 iunie, 2009

Şi totuşi unde este buticul...

















Poftim o nouă aberaţie, într-o tentativă de a traduce cuvînt cu cuvînt o simplă expresie. În momentul în care am început să scriu acest articol, am dat şi o căutare pe dexonline.ro. Am primit cel mai simplu răspuns posibil: "Cuvântul "oformare" nu a fost găsit". Atunci unde e problema, ori limba română nu e suficient de flexibilă, ori cetăţeanul acestui meleag e prea rigid în gîndire. Un lucru e clar, la nivel de societate avem cel puţin o problemă, şi e una cel puţin foarte gravă. Nu mai ştim să gîndim, nu mai vrem să gîndim, nu suntem învăţaţi să gîndim şi nu învăţăm pe alţii să gîndească.

P.S. Oare mai ştim ce înseamnă "a gîndi"...
Să fie oare atît de dificil şi neplăcut să gîndeşti...

09 iunie, 2009

"BANCĂ sau BORCAN"




Sper ca toata lumea să facă legătura între titlul articolului şi imaginile de mai sus. Văzînd aceste mesaje de cîteva ori într-o perioadă relativ scurta, şi negăsind nici o schimbare, le-am imortalizat
şi iată-le...
Mă abţin special de la expunerea personală faţă de ce se vede în poze şi vă provoc pe voi cei care vizitaţi cest blog la o dezbatere. Totuşi, asta se petrece într-o bancă puternică şi cu capital străin. Mai pot spune că, sunt sigur că responsabilul străin de această bancă în RM nu cunoaşte româna, sau o cunoaşte superficial (scuzabil în oarecare măsură), altfel ar fi sesizat eroarea de exprimare din varianta română.
Astfel, se poate spune că, în mare parte, suntem mot-a-mot-işti în exprimare. Oare numai în exprimare...
Aştept reacţii de tot felul...
P.S. Oare e chiar aşa de greu să spui: Te grăbeşti...? Sau spunînd aşa, nu mai suntem "noi"...

04 iunie, 2009

Inculți, indiferenți sau "maldavani" a la Voronin (adică totul împreună) ???

Făcînd cîteva zeci de km zilnic prin oraș, am marea șansă să stau și la semafoare pe roșu. Adică am posibilitatea să observ ce se petrece în jur. Să mai citesc cîteva panouri, afișe. De cele mai multe ori am timp și să le analizez. Mai rar reușesc să fac cîte o poză cu telefonul a celora care îmi sar în ochi cu ceva. Cazul de azi este de acest fel.


De fiecare dată cînd vedeam o astfel de mașină (sunt cîteva, vreo 7), nu reușeam să prind o captură. În cele din urmă mi-a fost dat să trec pe lîngă sediul lor sau pe lîngă depozit, deoarece erau toate parcate (păcat că nu am făcut o poză a coloanei). Și uite așa am făcut rost și de poză.
La o analiză simplă puteți depista gravele și inacceptabelele greșeli din text (a în loc de ale).
Nu știu cum vă simțiți voi văzînd așa ceva aproape zilnic, eu însă, mă simt ca într-o mare casă de nebuni (adică cu foarte mulți nebuni) în care fiecare face ce vrea, spune ce vrea, scrie ce vrea, fără să se întrebe măcar o clipa dacă e corect, etic și moral. Iar nebunia lor e de fapt un cocteil de incultură, indiferență, inconștiență și prostie de toate felurile. Și poate ce e și mai grav, nimeni nu se autosesizează, favorizînd expansiunea nebuniei și nebunilor de acest fel în toate cele patru zări. Cel puțin eu am o explicație, atîta timp cît cei care se numesc conducătorii societății sunt și mai inculți, și mai indiferenți, și mai inconștienți și plini de prostia respectivă, nu ai cum să te aștepți la vreo schimbare în bine, revenirea la normalitate și să poți miza la un progres real.
Adevarul care doare este că degradăm continuu, pentru că ne lăsăm conduși de niște degradați, prostim pentru că ne lăsăm conduși de niște proști.
P.S. Să-i băgăm pe ei la casa de nebuni dacă nu doresc să se deștepte, pentru a nu ajunge noi la casa debuni, înnebuniți de prostia lor... (Subsemnatul)