05 iulie, 2009

Poliția moldovenească, necesitate sau moft perfid...

Scriu acest articol deoarece sunt iritat deja de ineficiența pozitivă a ceea ce se numeste POLIȚIE (rutieră, civilă etc). Am cîteva minute de cînd m-am întors de la plimbarea de seară cu copilul, din parcul de alături, Valea Trandafirilor. Iar ceea la ce s-a întîmplat să fiu martor, pur și simplu m-a făut să mai oftez odată și să zic cîte ceva în gind să nu mă audă soția. Pozele va rog...










Pornim de la faptul că accesul mijloacelor de transport în parc este interzis, cu excepția ambulanșei și poliției. Ok.
Mergînd prin parc în două rînduri a trecut pe lîngă noi mașini te taxi care mergeau încet, parcă erau la pescuit clienți. Deci o abatere de la normă. Ceva mai tîrziu a trecut pe lîngă noi o patrulă călare pe doi cai. N-am ce zice, caii erau îngrijiți, mergeau elegant, călăreții erau în uniforme. Cu toate astea în minte îmi apăru o întrebare, La ce folos și cu ce efect???
La cîteva minute, minune, apare și o mașină a poliției. Trebuie să recunosc că la prima vedere cei din mașină păreau obosiți și se mulțumeau doar cu mersul încet al mașinii. Asta chiar dacă au trecut ca și noi pe lîngă mașinile din prima poză. Iar la cele doua mașini, care clar încălcau regula de acces în parc, se auzea muzica la maxim și ceva gălăgie. Deci pînă acum efect zero, necesitate minus infinit.
Cind ne întorceam pe lîngă aceleași mașini, hop și o patrulă care se deplasa a piedi, adică pe jos. Resemnat că cei cu mașina nu s-au complicat, priveam dezinteresat către cei trei. Deodata observ că totuși se apropie de mașini chemînd proprietarul. Hai că se produce un miracol, îmi zic în gînd. Apare proprietarul mașinii și cu unul din patrulă se apropie de jeep. Soferul urcă, îi arată ceva de după ușă la care polițistul face semn celor doi și se îndepărtează. Am exagerat, îmi zisei. Cei trei se apropie de alte două mașini aflate în vecinătate, parcă încercînd să-mi dovedească că nu e totul pierdut. În cea de-a doua poză se vede acel moment. Ghiciți rezultaul...! Era și firesc (pentru RM). Efect zero, necesitate minus infinit. În poza a treia cei trei o iau agale pe alee resemnați sau poate mulțumiti de eficiența lor și de a lor necesitate. Da, da, mulțumiți. Pentru că zicem noi că eficiența lor e zero. Dar în funcție din ce parte privim, eficiența lor poate fi considerată maximă. La fel și necesitatea, foarte mare. De ce??? Era odată și mai e și azi (din păcate) o ființă (nu vreau să-l jignesc numindu-l om sau domn), cel mult un tovarăș, căruia-i zice lumea Vorona (adică cioara, nu corbul, risc de jignire) pentru care aceste ființe (motivul se menține) își fac datoria cu vîrf și îndesat. Pentru primul, cei din urmă sunt adevărați super-mans (prin asociere traducerea ia o întorsătura din care rezultă urmatoarele - lingăi, lași, mișei, mizerii ale societății). Pentru cei din urma traducerea rămîne cea firească, doar e vorba de șefu...

La încheiere...

Oare cei vizați în acest articol poartă o vină mai mică decît cea a Voronei??? Răspunsul poate fi "da" doar dacă se demonstrează că sunt nedezvoltați suficient mintal. Ipoteza are temei, dacă ne gîndim care este principiul după care se merge la selectarea contingentului militar. Și atunci ce ar trebui să arătăm mai mult față de ei MILĂ sau DISPREȚ...?

Sunt însă suficienți care au mintea suficient de dezvoltată. Care acționează conștient și fără scrupule. Pentru aceștia oare e suficient DISPREȚUL nostru...?