Noi cînd vom spune ”20 de ani de libertate” ? (IV)

Noi cînd vom spune ”20 de ani de libertate” ? (III)

Noi cînd vom spune ”20 de ani de libertate” ? (II)

Noi cînd vom spune ”20 de ani de libertate” ?

Hoția legală tot hoție rămîne. Oare cît?

De la 1 ianuarie 2009 un șir de bănci comerciale au implementat o metodă de atragere de venituri. Că veniturile urmau să fie colectate de la populație nu i-au pus pe gînduri. Că de fapt banca încasează de la prestatorii de servicii (Apă-Canal, Chișinău-Gaz etc.) contravaloarea serviciului de încasare și virament, în baza contractului de colaborare, nimeni nu spune nimic. La prima vedere nu e un capăt de țară, dacă ne referim la valoarea taxei, doar un leu. Unii mai hotărîți au stabilit taxa la 1,5 lei sau 2 lei. Facînd o medie la general, ajungem la concluzia că fiecare dintre noi primește cam 4-5 facturi lunar, deci 4-5 lei lunar în plus. E simplu să ne dăm seama că băncile practic jefuiesc cu bună știință populația de zeci sau chiar sute de mii de lei. Și asta lunar.

Ce m-a făcut totuși să scriu acest articol?! Ceea ce mi s-a întîmplat azi. Ce anume?

Mai ieri, scurtînd o trecere cu mașina, am primit cadou o amendă pe măsura încălcării. Completînd procesul verbal, agentul de politie îmi spune că amenda o pot plăti la orice filială a băncii Victoribank. Azi am decis să merg și să plătesc amenda, pentru a putea plăti doar jumătate din ea. Ajung la una din filiale, stau liniștit în rînd. Aproape să ajung la ghișeu văd un anunț.

Iată-l.

Nu m-am putut abține să nu fac o poză. Nu au lipsit nici întrebările de la personal privind acțiunea mea.

În cele din urmă îmi vine rîndul. Scot o sută de lei și aștept chitanța. Nu era suficient însă. Cît credeți că mai trebuia. Nici mai mult nici mai puțin de 3 lei. Ți mai tare provocat, am întrebat în baza la ce mi se cere să achit o taxă de 3 lei. A urmat răspunsul. În baza unei decizii interne a băncii.

Destul de indispus, ajung acasă și încep să răsfoiesc internetul. Iată ce am găsit.

http://m.protv.md/stiri/politic/vlad-filat-a-cerut-anularea-taxei-pentru-facturile-achitate-la.html

http://www.anpc.md/x_pdf/ba.pdf

Și asta nu e tot. Mi-am permis să sun celor de la Agenția Națională pentru Protecția Concurenței. Întîi le spun povestea mea cu cei 3 lei făcînd referire și la taxa de 1 leu. Doamna de Agenție a ținut să spună, despre cazul cu taxa de 1 leu, că a avut o întîlnire cu băncile care percepeau taxa suplimentară, toate susținînd că ceea ce primesc de la prestatorii de servicii prin contract nu este suficient, renegocierile durează, în unele cazuri se termină cu refuzul de modificare. În cele din urmă s-a recurs la varianta omului de rînd. Agenția a trimis și la Procuratură concluziile sale. Vrei să scurtezi din drum, atunci dă leul, nu, mergi la poștă sau la Banca de Economii. Simplu și profitabil. Cît despre experiența mea cu taxa de 3 lei, doamna a afirmat că la fel e vorba de o încălcare. Retoric am întrebat-o cu ce se deosebesc cheltuielile de deservire a unor clienți cu activitate comercială pentru a taxa omul cu 1 leu și deservirea Trezoreriei de Stat pentru a mă taxa cu 3 lei. În fine, am stabilit că mă prezint la ei cu Procesul Verbal în care a scris agentul poliției rutiere că plata se face la Victoriabank și cu chitanța care dovedește că am achitat 3 lei drept taxă. Să vedem ce va ieși...

De menționat că tot azi am achitat, ce-i drept la altă bancă (lucru nerelevant), abonamentul la cablu tv. Am achitat doar abonamentul și atît, fără taxe suplimentare. Deci se poate. Nu însă peste tot.

PS Sunt curios ce soluție îmi vor oferi cei de la Agenție. Vă țin la curent. Sper să merite, că amenzi se tot plătesc.

1- BĂTĂLIA FINALĂ pentru 22.11.09, 2- TVR vs TVM

BĂTĂLIA FINALĂ PENTRU 22.11.09

Locația - TVR1.

Personaje principale - (de la stînga la dreapta) Mircea Geoana, Crin Antonescu, Trăian Băsescu.

Scopul - Bătălia finală pentru 22.11.09.

Arbitru în ring - Robert Turcescu.

Am prins din emisiune ultimele 90 de minute. Asta nu m-a împiedicat să-mi dau seama cît de crîmcenă e bătălia, intervenții peste adversar, depășirea timpului acordat, replici tăioase etc.

Emisiunea a fost bine gîndită și la fel de bine condusă. Întrbari valabile pentru toți concurenții, teme de dezbatere de importanță națională. Diferite au fost abordările și maniera de a răspunde. Specifice, pînă la urma, concurenților. Geoană nu uită să țină arătătorul mâinii drept îndreptat spre cel vizat și grupul lui de susținători. Folosește un vocabular de diplomat și gesturi jumate convingăoare, jumate amenințătoare. Crin Antonescu folosește cuvinte simple dar convingătoare, asemeni celor de la ultima Conferință PNL, care i-au adus victoria. A știut să reziste, între ceilalți doi fiind, dar nu a uitat să aducă în prim plan realizările guvernului Tăriceanu. Și în sfîrșit, Băse, cu capul lăsat pe o parte, zîmbind a dispreț pentru concurenți și vorbele lor.

În cele ce urmează voi reproduce niște afirmații ce aparțin celor trei la diferite teme.

La întrebarea - Dacă ar fi președinte cum vede formarea guvernului - Geoană a spus clar că el și PSD preferă o coaliție largă cu PNL în formarea majorității parlamentare pentru sprijinirea guvernului.

La întrebarea - De ce sunteți cel mai mîndru - Crin a ținut să spună că e mîndru că niciodată nu a părăsit pe cineva pe care a susținut sau cu cine a pornit la drum.

La întrebarea - Ce sistem susțineți - Băse, rîzînd în hohote, spuse, ”Pezidențial desigur, cu mine în frunte”.

Un lucru e clar. Toți, dar toți, sunt foarte buni politicieni. Unii însă, au demonstrat că lasă de dorit la profesionalism și interes național, iar alții abia urmează să demonstreze de ce sunt în stare. Totul e ca unora să li se dea papucii iar altora votul.

Ca și Alexandru Cozer, voi merge la vot. Și voi vota sincer și realist. Un vot bazat pe cunoștințe și experiența de cetățean al României care a locuit atît în România cît și în afara ei, care a votat și pentru un parlament român și pentru un președinte al României.

TVR vs TVM sau Cînd vom vedea la TVM ceea ce vede România la TVR

A mia oară această întrebare mi-a apărut în minte, în timp ce priveam dezbaterea electorală de la TVR1 cu cei trei granzi ai politicii românești. Ce am văzut eu pe lîngă o dezbatere electorală?

Am văzut o emisiune importantă la un post tv public la nivelul importanței emisiunii. O alegere perfectă pe postul de moderator, în persoana lui Robert Turcescu. În platou foarte mulți reprezentanți media, dovadă că media în România este o forță și chiar una profitabilă. Și nu în ultimul rînd, am văzut încrîncenarea celor trei candidați în fața camerelor de luat vederi. Semn clar că funcția de președinte al României e un trofeu rîvnit de mulți. Tocmai de 12. E un joc al democrației. Unul cinstit, atîta timp cît mulțimea ascultă, privește, analizează și în cele din urmă dă verdictul.

După dezbaterea electorală a urmat Jurnalul de seara. Un jurnal care privit cu atenție nici prin gînd nu face să-ți treacă ideea că ar fi politizat sau că favorizează vreun partid. Afirmație care, e clar, are limitele ei. Dar niste limite destul de largi, comfotabile, corecte.

După știri a utmat emisiunea ”Reconstituirea”. Emisiune în care se reconstituia trecutul unei persoane mature din zilele noastre. O reconstituire șocantă dar plină de adevăr, istorie, dovezi. Acea persoană, cu ceva ani în urma a aflat că de fapt nu-și cunoaște adevărații părinți și că la vîrstă fragedă a fost înfiată. Cine-i erau parinții? Părinții ei au fost partizani susținători ai regelui, care prin 1949 se ascundeau prin munții Făgărașului și luptau cu securiștii comuniști de atunci. După ani de rezistență și luptă, familia Arnăuțanu (părinții persoanei cu pricina) a fost prinsă, nimicită, iar copilul lor de cîțiva ani a ajuns într-un orfelinat.

Pentru mine emisiunea a fost o consistentă lecție de Istorie a românilor, de istorie a trecutului neamului meu. Cînd astfel de lecții vom vedea și la TVM, atunci vor dispărea și stataliștii tragi-comici de la noi, istoricii și lingviștii cu chelie stalinistă, și multe alte metehne ale contemporaneității noastre.

Chișinăul e în ceață, Moldova e tîrziu în toamnă...

Mulți dintre noi ar fi vrut ca ziua de 10 noiembrie să devină una istorică. Sunt destui care o vor mai puțin. Cei din urmă o vor (mai puțin) din diferite motive. De la primele ore însă, ziua de azi a ales să fie în plină ceață, la propriu și la figurat.

Aseara la ProTv, cei patru lideri ai alianței au arătat a cîta oară că bîrfele privind fragilitatea AIE sunt pure speculații. După părerea mea, cei patru nu-și doresc alegeri anticipate din motive diferite. Firesc, se poate spune la prima vedere, doar fac parte din patru partide doferite.
Cineva vrea să ducă la bun sfîrșit mandatul de premier cu realizările de rigoare, chiar dacă indirect ar recunoaște astfel, că a acceptat într-o anumită măsură mult discutatul șantaj de altădată din interiorul alianței.
Cineva nu vrea anticipate pentru a nu fi pus în postura de a demontra afirmațiile că dacă nu ar ieși din birou ar acumula cel puțin 15 %, chiar dacă e conștient de propria exagerare.
Cineva nu vrea anticipate pentru că astfel s-ar nărui visul său de două vieți politice (din prima dezertînd deja, pentru a fi rege-n cea de-a doua) de a fi președinte de țară. Dovadă fiind mesajul strecurat pe panoul în care cel din urmă face publicitate unei mărci de ochelari. Se mai spune că un alt motiv ar fi șocul suferit în momentul aflării rezultatelor unui sondaj de opinie ce transformă formațiunea dintr-o scară sub prag altădată, într-o scară cu cel puțin patru praguri. Deci e nevoie și de timp să înveți să mînuiești o scară cu patru praguri după ce ai făcut prostată stînd pe una sub praguri.
Și în cele din urmă, există cineva care nu vrea anticipate penru că foarte mult i-ar place să țină în mînă biciul parlamentului în următorii 4 ani. Nu de alta, dar atîta satisfacție poate oferi mîngîierea haitei de drăcușori din opoziția actuală, încît nici nu știi de unde să începi, de la 1 spre 48 sau invers. În același timp însă s-ar pomeni în situația de ”a fi dat mîna cu dracu” pentru ”a pune mîna pe taică-su”.


Cît despre cei care nu vor ca atît 10 noiembrie 2009 dar și altă dată din viitorul unei luni să devină istoică, se poate discuta mult și bine. Pe de o parte, sunt cunoscuții locuitori ai ”comunalcăi” de tip Voronin. Aici lucrurile sunt în ceață de multă vreme. O ceață specifică doar lor. E vorba de lipsa circumvoluțiunilor de pe propriile creere sau prea cenușiile circumvoluțiuni de pe creerele unora dintre ei. Pe de altă parte, sunt cei care indirect sunt susținătorii alianței, dar (există un mare și incomod ”dar”) au complexul Lupului mioritic.
E vorba de același lup, care ani în șir ataca cu nemiluita pe toate căile posibile în RM, bietele oițe, nici măcar bîrsane și nici năzdrăvane. Și cum le-ataca,/ mi le sfîșia,/ cu poftă le jumulea,/ la prănz și cină mi le îmbuca. Și cînd într-o seară,/ mi se răsculară/ bietele oițe/ pe-ale capitalei ulițe,/ brusc că năvăliră/ ”scut” și ”fulger” fiară,/ de mi le snopiră,/ unele muriră/ iar de la balcoane,/ de la deal și vale,/ ”Cioara” bea rachiu din ploscă,/ ”Lupul” fumegă din pipă. Mioriță laie, laie bucălaie,/ de trei zile-ncoace/ gura nu-ți mai tace,/ Lupul și cu Cioara,/ toți de condamnară/ la tunelul morții,/ cu mascați și porții/ de picioare, bîte,/înjurii urîte.

Așa că îi înțeleg foarte bine pe cei ce nu-și doresc ca ”Lupul” să devină președinte.

A remarcat cineva că în timp ce statele europene și americanii nu dorm nopțile de calcule și analize ce dovedesc relansarea economică, cîteva tări de prin estul europei și occidentul sovietic se întrec în spectacole electorale de-ți vine să te muți în primul hotel din univers, oricît de scump n-ar costa asta.

P.S. Am încredere în Dumnezeu, pentru rezultatul alegerilor repetate din RM.