1- BĂTĂLIA FINALĂ pentru 22.11.09, 2- TVR vs TVM

BĂTĂLIA FINALĂ PENTRU 22.11.09

Locația - TVR1.

Personaje principale - (de la stînga la dreapta) Mircea Geoana, Crin Antonescu, Trăian Băsescu.

Scopul - Bătălia finală pentru 22.11.09.

Arbitru în ring - Robert Turcescu.

Am prins din emisiune ultimele 90 de minute. Asta nu m-a împiedicat să-mi dau seama cît de crîmcenă e bătălia, intervenții peste adversar, depășirea timpului acordat, replici tăioase etc.

Emisiunea a fost bine gîndită și la fel de bine condusă. Întrbari valabile pentru toți concurenții, teme de dezbatere de importanță națională. Diferite au fost abordările și maniera de a răspunde. Specifice, pînă la urma, concurenților. Geoană nu uită să țină arătătorul mâinii drept îndreptat spre cel vizat și grupul lui de susținători. Folosește un vocabular de diplomat și gesturi jumate convingăoare, jumate amenințătoare. Crin Antonescu folosește cuvinte simple dar convingătoare, asemeni celor de la ultima Conferință PNL, care i-au adus victoria. A știut să reziste, între ceilalți doi fiind, dar nu a uitat să aducă în prim plan realizările guvernului Tăriceanu. Și în sfîrșit, Băse, cu capul lăsat pe o parte, zîmbind a dispreț pentru concurenți și vorbele lor.

În cele ce urmează voi reproduce niște afirmații ce aparțin celor trei la diferite teme.

La întrebarea - Dacă ar fi președinte cum vede formarea guvernului - Geoană a spus clar că el și PSD preferă o coaliție largă cu PNL în formarea majorității parlamentare pentru sprijinirea guvernului.

La întrebarea - De ce sunteți cel mai mîndru - Crin a ținut să spună că e mîndru că niciodată nu a părăsit pe cineva pe care a susținut sau cu cine a pornit la drum.

La întrebarea - Ce sistem susțineți - Băse, rîzînd în hohote, spuse, ”Pezidențial desigur, cu mine în frunte”.

Un lucru e clar. Toți, dar toți, sunt foarte buni politicieni. Unii însă, au demonstrat că lasă de dorit la profesionalism și interes național, iar alții abia urmează să demonstreze de ce sunt în stare. Totul e ca unora să li se dea papucii iar altora votul.

Ca și Alexandru Cozer, voi merge la vot. Și voi vota sincer și realist. Un vot bazat pe cunoștințe și experiența de cetățean al României care a locuit atît în România cît și în afara ei, care a votat și pentru un parlament român și pentru un președinte al României.

TVR vs TVM sau Cînd vom vedea la TVM ceea ce vede România la TVR

A mia oară această întrebare mi-a apărut în minte, în timp ce priveam dezbaterea electorală de la TVR1 cu cei trei granzi ai politicii românești. Ce am văzut eu pe lîngă o dezbatere electorală?

Am văzut o emisiune importantă la un post tv public la nivelul importanței emisiunii. O alegere perfectă pe postul de moderator, în persoana lui Robert Turcescu. În platou foarte mulți reprezentanți media, dovadă că media în România este o forță și chiar una profitabilă. Și nu în ultimul rînd, am văzut încrîncenarea celor trei candidați în fața camerelor de luat vederi. Semn clar că funcția de președinte al României e un trofeu rîvnit de mulți. Tocmai de 12. E un joc al democrației. Unul cinstit, atîta timp cît mulțimea ascultă, privește, analizează și în cele din urmă dă verdictul.

După dezbaterea electorală a urmat Jurnalul de seara. Un jurnal care privit cu atenție nici prin gînd nu face să-ți treacă ideea că ar fi politizat sau că favorizează vreun partid. Afirmație care, e clar, are limitele ei. Dar niste limite destul de largi, comfotabile, corecte.

După știri a utmat emisiunea ”Reconstituirea”. Emisiune în care se reconstituia trecutul unei persoane mature din zilele noastre. O reconstituire șocantă dar plină de adevăr, istorie, dovezi. Acea persoană, cu ceva ani în urma a aflat că de fapt nu-și cunoaște adevărații părinți și că la vîrstă fragedă a fost înfiată. Cine-i erau parinții? Părinții ei au fost partizani susținători ai regelui, care prin 1949 se ascundeau prin munții Făgărașului și luptau cu securiștii comuniști de atunci. După ani de rezistență și luptă, familia Arnăuțanu (părinții persoanei cu pricina) a fost prinsă, nimicită, iar copilul lor de cîțiva ani a ajuns într-un orfelinat.

Pentru mine emisiunea a fost o consistentă lecție de Istorie a românilor, de istorie a trecutului neamului meu. Cînd astfel de lecții vom vedea și la TVM, atunci vor dispărea și stataliștii tragi-comici de la noi, istoricii și lingviștii cu chelie stalinistă, și multe alte metehne ale contemporaneității noastre.

Chișinăul e în ceață, Moldova e tîrziu în toamnă...

Mulți dintre noi ar fi vrut ca ziua de 10 noiembrie să devină una istorică. Sunt destui care o vor mai puțin. Cei din urmă o vor (mai puțin) din diferite motive. De la primele ore însă, ziua de azi a ales să fie în plină ceață, la propriu și la figurat.

Aseara la ProTv, cei patru lideri ai alianței au arătat a cîta oară că bîrfele privind fragilitatea AIE sunt pure speculații. După părerea mea, cei patru nu-și doresc alegeri anticipate din motive diferite. Firesc, se poate spune la prima vedere, doar fac parte din patru partide doferite.
Cineva vrea să ducă la bun sfîrșit mandatul de premier cu realizările de rigoare, chiar dacă indirect ar recunoaște astfel, că a acceptat într-o anumită măsură mult discutatul șantaj de altădată din interiorul alianței.
Cineva nu vrea anticipate pentru a nu fi pus în postura de a demontra afirmațiile că dacă nu ar ieși din birou ar acumula cel puțin 15 %, chiar dacă e conștient de propria exagerare.
Cineva nu vrea anticipate pentru că astfel s-ar nărui visul său de două vieți politice (din prima dezertînd deja, pentru a fi rege-n cea de-a doua) de a fi președinte de țară. Dovadă fiind mesajul strecurat pe panoul în care cel din urmă face publicitate unei mărci de ochelari. Se mai spune că un alt motiv ar fi șocul suferit în momentul aflării rezultatelor unui sondaj de opinie ce transformă formațiunea dintr-o scară sub prag altădată, într-o scară cu cel puțin patru praguri. Deci e nevoie și de timp să înveți să mînuiești o scară cu patru praguri după ce ai făcut prostată stînd pe una sub praguri.
Și în cele din urmă, există cineva care nu vrea anticipate penru că foarte mult i-ar place să țină în mînă biciul parlamentului în următorii 4 ani. Nu de alta, dar atîta satisfacție poate oferi mîngîierea haitei de drăcușori din opoziția actuală, încît nici nu știi de unde să începi, de la 1 spre 48 sau invers. În același timp însă s-ar pomeni în situația de ”a fi dat mîna cu dracu” pentru ”a pune mîna pe taică-su”.


Cît despre cei care nu vor ca atît 10 noiembrie 2009 dar și altă dată din viitorul unei luni să devină istoică, se poate discuta mult și bine. Pe de o parte, sunt cunoscuții locuitori ai ”comunalcăi” de tip Voronin. Aici lucrurile sunt în ceață de multă vreme. O ceață specifică doar lor. E vorba de lipsa circumvoluțiunilor de pe propriile creere sau prea cenușiile circumvoluțiuni de pe creerele unora dintre ei. Pe de altă parte, sunt cei care indirect sunt susținătorii alianței, dar (există un mare și incomod ”dar”) au complexul Lupului mioritic.
E vorba de același lup, care ani în șir ataca cu nemiluita pe toate căile posibile în RM, bietele oițe, nici măcar bîrsane și nici năzdrăvane. Și cum le-ataca,/ mi le sfîșia,/ cu poftă le jumulea,/ la prănz și cină mi le îmbuca. Și cînd într-o seară,/ mi se răsculară/ bietele oițe/ pe-ale capitalei ulițe,/ brusc că năvăliră/ ”scut” și ”fulger” fiară,/ de mi le snopiră,/ unele muriră/ iar de la balcoane,/ de la deal și vale,/ ”Cioara” bea rachiu din ploscă,/ ”Lupul” fumegă din pipă. Mioriță laie, laie bucălaie,/ de trei zile-ncoace/ gura nu-ți mai tace,/ Lupul și cu Cioara,/ toți de condamnară/ la tunelul morții,/ cu mascați și porții/ de picioare, bîte,/înjurii urîte.

Așa că îi înțeleg foarte bine pe cei ce nu-și doresc ca ”Lupul” să devină președinte.

A remarcat cineva că în timp ce statele europene și americanii nu dorm nopțile de calcule și analize ce dovedesc relansarea economică, cîteva tări de prin estul europei și occidentul sovietic se întrec în spectacole electorale de-ți vine să te muți în primul hotel din univers, oricît de scump n-ar costa asta.

P.S. Am încredere în Dumnezeu, pentru rezultatul alegerilor repetate din RM.

Prost să fii, noroc să ai...

Prost să fii (să fii comunist), noroc să ai ( să fii în parlament)!!!

Am acest articol în cap încă din 6 noiembrie. Mergînd cu mașina prin oraș, am reglat radioul pe noua frecvență a postului ”Vocea Basarabiei”. La moment m-a bucurat transmisiunea în direct a ședinței din parlament și dezbaterile pe tema noului guvernator BNM.

Atent la trafic, atent la radiou. Cele auzite la radiou însă, începeau din ce în ce mai mult să mă scoată din minți, de îmi venea să-i înjur pe toți cei din trafic. Starea era provocată de idioțeniile spuse la microfon de deputații comuniști, fie că era vorba de întrebări, replici sau comentarii. Recunosc că ascultînd hahalelele comuniste, nu m-am putut abține și am replicat ceva iute și arzător. Eram singur în mașină, dar sufletul și rațiunea mea ”urlau” și priveau în sus, spre Cel ce Le vede și aude pe toate.

Din știrile tv m-am convins că cel vizat, Drăguțanu, ca și fizic, era o motivație în plus pentru fracțiunea ”BUHA-BAHA” de a face mișto de el, pentru a-și crea falsa impresie că au făcut mișto de cei din AIE. Dorin Drăguțanu, un tip liniștit, cuminte (puțin prea pentru armata de gorilele roșii din parlament), amabil (calitate nepotrivită în raport cu voronozaurii preistorici din partea stîngă, dacă privești de la tribună). Dar cel mai important, cred eu, o persoană sigură și stăpînă pe cunoștințele proprii și pe experiența acumulata în lume (nu în beciurile de la Condrița și Cricova).

Șirul imbecilităților îl deschide tovarășa Raisa Spinovschi, care, se pare, de acord în totalitate cu candidatul, este totuși deranjată de un amănunt. De ce domle jignești orgoliul lor de comhuiști dînd prioritate limbii de stat al ”ultimului imperiu din europa”, făcînd pipi grosolan pe articolul 13 din Constituție?!! Unde mai pui că ai și jignit-o pe tovarășă, dînd un răspuns nu pe placul ei. În concluzia tovarășăi - să-ți fie rușine ”de român” ca vorbitor al limbii române...

În continuarea sarabandei proștilor vine armăsarul ”pute gura de atîta nechezat”, numit și Iurie Muntean, cu o întrebare jos copita. Pe tovarășul îl doare sub coadă cîtă criză a provocat o firmă de audit. Eventual cîtă criză îi aparține lui Drăguțanu din totalul crizei provocate de firma de audit. Secretul compromiterii lui Drăguțanu tre să fie undeva prin criză, și-o fi zis pașoptistul comhuist. Mestecatul de fîn putred-leninist duce la aiureli grave tovarășe...

După cum dictează tragerea la sorți de aseara tîrziu, i-o jinit rîndul lui Antoșa Zagoroșa și a sa nuvelă despre trafic ilicit de duble cetățenii între stataliști și ”imperialiști”. Zagoroșa are informații de la Să mIo S..i-ul din 2007, cică Drăguțanu traversa frontiere cu pașaport românesc. Spre binele nostru că ultimul nu a fost învinuit de lovitură de stat. Si-o fi dat seama Antoșa că poantele lui sunt clocite. Dar nu-i totul pierdut. Si-a adus aminte că vecinii noștri au serviciile lor de securitate. Specialist în securitatea puricilor de pe capul său, a întebat, printre altele, ce mai fac serviciile de la București și dacă au și ei purici, poate fc schimb de experiență...

Totuși, nici nu se știe cum Antoșa are dreptate în ceea ce spune. În 1990 Drăguțanu avea 16 ani, iar la această vîrsta mulți băieți visează să contacteze securitatea fetelor. Se pare că Antoșa al nostru a contactat-o rău de tot și a rămas cu sechele pe viată, acuzînd pe toată lumea de contacte cu securitatea în tinerețe...

Politica de partid de promovare a tovarășelor buză-n buză cu microfonul a făcut-o pe Elena Bondarenco să apară și ea cu o intervenție șoc în doi (o ea și un microfon cît mai dotat). Grija cea mare a dînsei este cine a înaintat candidatura. Nu cumva să fie vorba de vre-un partid din afara alianței sau chiar din afara parlamentului, ținînd cont de bunul simț al voronozaurilor. Chestia cu nepotul ține de un coșmar urăt visat de tovarășă și neputînd să se abțină a spus-o la microfon.

Ca orice tort care se respectă, și tortul nostru are o cireașă (cam acră și acrită ce-i drept, dar în stare de criză se acceptă). Blea-blea-blea, în ring apare tovatășul Dandon, cunoscut cu numele de cod Dodon. Poziția e cît se poate de clară - ”Ficțiunea nostra-vova nu va susține această candidatură. În situația de criză, cînd așteptările sunt atît de mari (ne e dor de vacanțe prin europa...), nu putem susține pe cineva care nu este o personalitate notorie în domeniu.” Adică, dacă nu are pecetea de partid - personalitate, dacă nu e voronozaur - notorie, nici nu merge vorba de domeniu. Așteptările sunt totul. Restul e frișcă.

Cînd scriu acest articor am descifrat enigma show-ului comuneghiobist. De fapt ascultam piesa ”Nu zaits pogady”, regizată de Tktktktktkașiuc, costumație Mihin, suflor - Puștoaica, jucată de trupa de voronoizi. Avînd sediul în dezinsecție și dezinfecție continuă cu paraziți, piesa a fost jucată la ședința parlamentului.

PS Zaits, volk. Zaits, volk...

Drăguțanu, spor la treabă...

De rîsul nostru... continuare... (De ce...)

De ce să mă întreb de zece ori și o dată să scriu? De ce să întreb de persoane calificate în domeniu? De ce să pun la îndoială cînd nu sunt sigur de ceva? La ce bun atîta grijă și bătaie de cap, cînd sunt plin de indiferență, nepăsător la ce mă înconjoară, chior la ce scriu, surd la cum sună? Deranjează pe cineva? Nu. Păi vezi... De ce???
Sună mai rău - casa informație nu eliberează - decît - nu oferim informații ? Rămîne de văzut...

De ce să întreb de cineva priceput cum e corect să formulez o idee sau un mesaj, dacă pentru mine e deajuns că am banu` și restul nu ma interesează? Ar schimba asta ceva?

De ce să angajez o persoană specializată în domeniul limbii române pentru a asigura corectitudinea mesajelor publicitare, cel puțin din respect față de limbă și de oameni, dacă eu nu știu cei aia respect? Ha, de limbă, de oameni? Cu ce se mănîncă asta?

De ce să citesc cel puțin o dată ceea ce afișez în cîteva ore, dacă pot invoca răul de înnălțime pentru a mușamaliza lipsa de cunoștințe? Am afișat, am primit salariul, am de o sută de grame de ce o fi? Ajunge frate, de unde vreți interes pentru ce văd dar nu înțeleg, aud dar nu deslușesc, privesc dar par un bou la poartă nouă? Ia uite ce frumos arată. Cine vrea cumpăra ”vagonca”, cine nu, cumpără doar ”din plastic”, unde-i problema???

De ce să aleg varianta ”asistenta superioară” dacă toate asistentele noastre sunt majore și cuvîntul majoră e mai scurt (economie de spațiu)? E mai fain așa, poate ne dau și nouă epoleți...de pus undeva.

De ce să ridic problema corectitudinii denumirii postului meu dacă nu mă duce capul? Abia de mă duce halatul...Păcat că secția noastră nu are trupă de majorete, acolo majoră.

De ce să mă întreb dacă e scris corect sau nu? Pe mine mă doare undeva, de aia sunt în fața acestei uși. Mai știi, poate au și asistente minore... Dar eu nu mă bag la minore, stați linistiți.

După cum vedeți, ziua de 3 noiembrie a fost destul de grea pentru mine. Atît de grea încît îmi părea că suportam durerea indiferenței tuturor. Oare ce e mai greu, să fii indiferent sau să suporți indiferența celor din jur???

PS Moldova e patria mea, o iubesc, p***-m-as pe ea...

De rîsul nostru...

O să încep acest articol cu niște amintiri din anii studenției...
În anul doi de facultate (1998), am făcut o deplasare la Chișinău, alături de un grup de români pentru a participa la o manifestare studențească la Universitatea Politehnică din Chișinău. Pe toată perioada cît ne-am deplasat prin Chișinău, colegii români nu se puteau abține să nu rîdă, uneori chiar în hohote. Atunci am rămas uimit să aflu că motivul amuzamentului lor erau inscripțiile de toate genurile din oraș, de pe clădiri, panouri, mijloace de transport etc.
De cîn sunt revenit "acasă", motive ca cel de mai sus, îmi amintesc de acele hohote. Atîta doar că mie îmi provoacă dezgust și dispreț față de cei ce crează astfel de "perle" și față de cei responsabili de situația celor dintîi...

În continuare vă propun cîteva anomalii lingvistice

Atenție la cuvîntul NUMERAȚIA.

Dex - Numerație - Sistem de cifre și de reguli folosit pentru reprezentarea numerelor.

Parafrazîndu-i pe cei de la ProTV București și campania lor Jos Pălăria, o să spun următoarele. De ce să nu scriu o tîmpenie (numerație în loc de numerotație) chiar cu riscul de a fi numit la rîndul meu tîmpit. Oricum, riscul e mic, majoritatea "pun botul".

În cazul nostru, e vorba în primul rînd de tîmpenia celui care nu știe dar scrie (tîmpenii), iar în al doilea rînd e vorba de tîmpenia societății care înghite oarbă și mută propriile tîmpenii.

Majoritatea dintre noi am trecut, trecem și din păcate, vom trece încă multa vreme pe lîngă astfel de amplasamente fără să reacționăm decisiv. Unii chiar se opresc și se înfruptă din cele propuse fără măcar să realizeze diferența dintre ceea ce servesc și ceea ce li se spune că servesc. Important e că alungă foamea, mintea și sufletul contează mai puțin sau chiar deloc.

La celelalte las comentariile pe seama voastra...