Cunoaștere și prostie pe același metru pătrat

Acest panou l-am văzut pe strada Ismail, mai jos de strada Ștefan cel Mare. Mare mi-a fost mirarea cînd am constatat că autorul panoului scrie corect ”en-gros” dar nu cunoaște pluralul cuvîntului CĂRUCIOR. Oare la ce ne mai putem aștepta de la societatea noastră!?

P.S. Sunt oare posibile erori ca: Mafiotul Pulahotnic, Mari (S)an Lu pu(lii), V. Vor on in (lege), Igor Gondon ș.a. Șanse sunt.

Indicatoare cu și indicatoare fără indicatoare. Ghici ce este...?

Sunt indicatoare unde sunt, dar sunt indicatoare unde nu-s . . . . . indicatoare. Dar este regula.

http://m.protv.md/stiri/social/accident-rutier-la-intersectia-strazilor-alexandru-cel-bun-cu.html , vezi de la 1 min. 10 sec.

Ce par să fie aceste cuvinte, puse aiurea la prima vedere? BINGO!!! Un polițist! Mai bine zis, vestita logică și gîndire a polițisului mioritic contemporan, rutier pe deasupra.

Inițial am zis că e suficient să rîd în hohote (doar) pe seama acestui reportaj, unde pui că cei de la proTV (mai nou așa sunt ei pentru mine) nici nu și-au permis să treacă numele, prenumele, funcția, gradul polițistului. Poate că și-au dat seama de prostiile spuse, poate nu, și totuși l-au dat pe post. Aici urmează să mă gîndesc în ce categorie să plasez acest articol...

M-a făcut să mă răzgîndesc o simplă coincidență. Mi se părea cunoscută fața rutierului. Da, am avut de-a face cu logica și găndirea sa (de polițist rutier desigur). Pe scurt, am încasat un proces verbal cu all inclusive. Am mers la poliție fiind convins că dreptatea e de partea mea și după întrevederea cu acest personaj în uniformă am primit procesul verbal de vinovat de accident.
Istoria e lungă și nu prea. Important pentru el a fost că mașina mea (Opel Astra) era mai puțin avariată decît cealaltă (BMW seria 7). Nu a contat printre altele viteza excesivă și virajul brusc, în viteză a celuilalt șofer, faptul că eu nu reușisem să parcurg nici măcar un metru.

Redau concluzia polițistului: Șoferul reîncepînd mișcarea, nu s-a asigurat, ca rezultat a comis tamponarea cu a/m BMW, număr..., șofer ...

Asta în condițiile în care eu, parcat fiind, mă pregăteam să pornesc de pe loc din fața trecerii de pietoni și o intersecție. BMW-ul vine din spate pe centrul străzii cu viteză, se ferește de o mașină oprită pe trecere de pietoni la intersecție (nefiind semaforizată și cu cedează trecerea), îmi atinge cu toată lungimea dreaptă a mașinii lui, colțul barei de protecție față stînga a mașinii mele. Așadar, pentru agentul rutier în cauză, cheia rezolvării acestui caz era simplă. Eu m-am mișcat, eu sunt vinovat. Alte detalii au fost de prisos.

Iar acum e timpul să aflăm cum se numește acest individ.

Agent constatator: Inspector SCAR l-nt. maj. Dolință Vitalie - scris chiar de el în procesul verbal.

Codul agentului constataor: 09100.

Prostia la loc de cinste (în centrul capitalei)

Aceste imagini sunt făcute între străzile Pușkin și Bănulescu Bodoni, mai jos de parcul Mitropoliei. Deci în buricul tîrgului. Oare ăsta să fie motivul pentru care ”boss-ul” localului și-a permis să dea sute de euro pe un panou pe care limba rusă e respectată iar limba română este hulită. Tare mă tem că proprietarul este interesat de profit cît mai mare și deloc de respectarea limbii române. Așa se face că ”n” persoane cu bani își deschid afaceri prin care interacționează direct cu societatea și de sine stătători și nesiliți de nimeni își dau în vileag nivelul culturii generale sau mai bine spus lispa acută de cultură și abundența inculturii. Cu toate astea, clătitele se coc, clienții le mănîncă, patronul își numără profitul iar limba română este ignorată, jignită, batjocorită. La fel de mult mă simt și eu ingorat, jignit și batjocorit. Și asta pentru simplul motiv că mă consider și sunt român, vorbesc pe bune limba română. Respectul pentru ceea ce sunt și ceea ce vorbesc mă face să mă revolt pentru că alții calcă în picioare onoarea multora dintre noi, limba română.

De rîsul nostru... continuare... (De ce...)

De ce să mă întreb de zece ori și o dată să scriu? De ce să întreb de persoane calificate în domeniu? De ce să pun la îndoială cînd nu sunt sigur de ceva? La ce bun atîta grijă și bătaie de cap, cînd sunt plin de indiferență, nepăsător la ce mă înconjoară, chior la ce scriu, surd la cum sună? Deranjează pe cineva? Nu. Păi vezi... De ce???
Sună mai rău - casa informație nu eliberează - decît - nu oferim informații ? Rămîne de văzut...

De ce să întreb de cineva priceput cum e corect să formulez o idee sau un mesaj, dacă pentru mine e deajuns că am banu` și restul nu ma interesează? Ar schimba asta ceva?

De ce să angajez o persoană specializată în domeniul limbii române pentru a asigura corectitudinea mesajelor publicitare, cel puțin din respect față de limbă și de oameni, dacă eu nu știu cei aia respect? Ha, de limbă, de oameni? Cu ce se mănîncă asta?

De ce să citesc cel puțin o dată ceea ce afișez în cîteva ore, dacă pot invoca răul de înnălțime pentru a mușamaliza lipsa de cunoștințe? Am afișat, am primit salariul, am de o sută de grame de ce o fi? Ajunge frate, de unde vreți interes pentru ce văd dar nu înțeleg, aud dar nu deslușesc, privesc dar par un bou la poartă nouă? Ia uite ce frumos arată. Cine vrea cumpăra ”vagonca”, cine nu, cumpără doar ”din plastic”, unde-i problema???

De ce să aleg varianta ”asistenta superioară” dacă toate asistentele noastre sunt majore și cuvîntul majoră e mai scurt (economie de spațiu)? E mai fain așa, poate ne dau și nouă epoleți...de pus undeva.

De ce să ridic problema corectitudinii denumirii postului meu dacă nu mă duce capul? Abia de mă duce halatul...Păcat că secția noastră nu are trupă de majorete, acolo majoră.

De ce să mă întreb dacă e scris corect sau nu? Pe mine mă doare undeva, de aia sunt în fața acestei uși. Mai știi, poate au și asistente minore... Dar eu nu mă bag la minore, stați linistiți.

După cum vedeți, ziua de 3 noiembrie a fost destul de grea pentru mine. Atît de grea încît îmi părea că suportam durerea indiferenței tuturor. Oare ce e mai greu, să fii indiferent sau să suporți indiferența celor din jur???

PS Moldova e patria mea, o iubesc, p***-m-as pe ea...

De rîsul nostru...

O să încep acest articol cu niște amintiri din anii studenției...
În anul doi de facultate (1998), am făcut o deplasare la Chișinău, alături de un grup de români pentru a participa la o manifestare studențească la Universitatea Politehnică din Chișinău. Pe toată perioada cît ne-am deplasat prin Chișinău, colegii români nu se puteau abține să nu rîdă, uneori chiar în hohote. Atunci am rămas uimit să aflu că motivul amuzamentului lor erau inscripțiile de toate genurile din oraș, de pe clădiri, panouri, mijloace de transport etc.
De cîn sunt revenit "acasă", motive ca cel de mai sus, îmi amintesc de acele hohote. Atîta doar că mie îmi provoacă dezgust și dispreț față de cei ce crează astfel de "perle" și față de cei responsabili de situația celor dintîi...

În continuare vă propun cîteva anomalii lingvistice

Atenție la cuvîntul NUMERAȚIA.

Dex - Numerație - Sistem de cifre și de reguli folosit pentru reprezentarea numerelor.

Parafrazîndu-i pe cei de la ProTV București și campania lor Jos Pălăria, o să spun următoarele. De ce să nu scriu o tîmpenie (numerație în loc de numerotație) chiar cu riscul de a fi numit la rîndul meu tîmpit. Oricum, riscul e mic, majoritatea "pun botul".

În cazul nostru, e vorba în primul rînd de tîmpenia celui care nu știe dar scrie (tîmpenii), iar în al doilea rînd e vorba de tîmpenia societății care înghite oarbă și mută propriile tîmpenii.

Majoritatea dintre noi am trecut, trecem și din păcate, vom trece încă multa vreme pe lîngă astfel de amplasamente fără să reacționăm decisiv. Unii chiar se opresc și se înfruptă din cele propuse fără măcar să realizeze diferența dintre ceea ce servesc și ceea ce li se spune că servesc. Important e că alungă foamea, mintea și sufletul contează mai puțin sau chiar deloc.

La celelalte las comentariile pe seama voastra...

Şi totuşi unde este buticul...

Poftim o nouă aberaţie, într-o tentativă de a traduce cuvînt cu cuvînt o simplă expresie. În momentul în care am început să scriu acest articol, am dat şi o căutare pe dexonline.ro. Am primit cel mai simplu răspuns posibil: "Cuvântul "oformare" nu a fost găsit". Atunci unde e problema, ori limba română nu e suficient de flexibilă, ori cetăţeanul acestui meleag e prea rigid în gîndire. Un lucru e clar, la nivel de societate avem cel puţin o problemă, şi e una cel puţin foarte gravă. Nu mai ştim să gîndim, nu mai vrem să gîndim, nu suntem învăţaţi să gîndim şi nu învăţăm pe alţii să gîndească.

P.S. Oare mai ştim ce înseamnă "a gîndi"...
Să fie oare atît de dificil şi neplăcut să gîndeşti...

"BANCĂ sau BORCAN"

Sper ca toata lumea să facă legătura între titlul articolului şi imaginile de mai sus. Văzînd aceste mesaje de cîteva ori într-o perioadă relativ scurta, şi negăsind nici o schimbare, le-am imortalizat

şi iată-le...

Mă abţin special de la expunerea personală faţă de ce se vede în poze şi vă provoc pe voi cei care vizitaţi cest blog la o dezbatere. Totuşi, asta se petrece într-o bancă puternică şi cu capital străin. Mai pot spune că, sunt sigur că responsabilul străin de această bancă în RM nu cunoaşte româna, sau o cunoaşte superficial (scuzabil în oarecare măsură), altfel ar fi sesizat eroarea de exprimare din varianta română.

Astfel, se poate spune că, în mare parte, suntem mot-a-mot-işti în exprimare. Oare numai în exprimare...

Aştept reacţii de tot felul...

P.S. Oare e chiar aşa de greu să spui: Te grăbeşti...? Sau spunînd aşa, nu mai suntem "noi"...

Inculți, indiferenți sau "maldavani" a la Voronin (adică totul împreună) ???

Făcînd cîteva zeci de km zilnic prin oraș, am marea șansă să stau și la semafoare pe roșu. Adică am posibilitatea să observ ce se petrece în jur. Să mai citesc cîteva panouri, afișe. De cele mai multe ori am timp și să le analizez. Mai rar reușesc să fac cîte o poză cu telefonul a celora care îmi sar în ochi cu ceva. Cazul de azi este de acest fel.

De fiecare dată cînd vedeam o astfel de mașină (sunt cîteva, vreo 7), nu reușeam să prind o captură. În cele din urmă mi-a fost dat să trec pe lîngă sediul lor sau pe lîngă depozit, deoarece erau toate parcate (păcat că nu am făcut o poză a coloanei). Și uite așa am făcut rost și de poză.

La o analiză simplă puteți depista gravele și inacceptabelele greșeli din text (a în loc de ale).

Nu știu cum vă simțiți voi văzînd așa ceva aproape zilnic, eu însă, mă simt ca într-o mare casă de nebuni (adică cu foarte mulți nebuni) în care fiecare face ce vrea, spune ce vrea, scrie ce vrea, fără să se întrebe măcar o clipa dacă e corect, etic și moral. Iar nebunia lor e de fapt un cocteil de incultură, indiferență, inconștiență și prostie de toate felurile. Și poate ce e și mai grav, nimeni nu se autosesizează, favorizînd expansiunea nebuniei și nebunilor de acest fel în toate cele patru zări. Cel puțin eu am o explicație, atîta timp cît cei care se numesc conducătorii societății sunt și mai inculți, și mai indiferenți, și mai inconștienți și plini de prostia respectivă, nu ai cum să te aștepți la vreo schimbare în bine, revenirea la normalitate și să poți miza la un progres real.

Adevarul care doare este că degradăm continuu, pentru că ne lăsăm conduși de niște degradați, prostim pentru că ne lăsăm conduși de niște proști.

P.S. Să-i băgăm pe ei la casa de nebuni dacă nu doresc să se deștepte, pentru a nu ajunge noi la casa debuni, înnebuniți de prostia lor... (Subsemnatul)

No comment

Undeva in Moldova...

Cultura inculturii (II)

Azi o să vă atrag atenţia asupra unei grave erori de exprimare tot mai des auzită şi citită. Poza este făcută la unul din multele localuri numite Andy's Pizza. Datează din 4.03.2007, deci îmi stă demult pe nervi... Recunosc că am avut neplăcuta ocazie să aud de mai multe ori spunându-se "vreai", în loc de vrei. Când auzi, imediat cauţi câteva argumente în favoarea celui care a spus-o, gen: e obosit, s-a încurcat niţel, doar să nu-ţi faci o impresie negativă. Când, însă, o citeşti şi o reciteşti, mie cel puţin, mi se face uşine că fac parte din societatea care naşte astfel de "opere" lingvistice. Acum, dacă e să fiu un pic răutăcios, nu ştiu câţi din cei care citesc zilnic astfel de "perle" se simt ofensaţi sau sunt dispuşi să ia atitudine. Chiar cred că foarte mulţi nici măcar nu sesizează acest amănunt, fiind preocupaţi mai mult pe ce vor chelui.

Dacă e să despicăm firul în patru, ne dăm seama că pentru foarte multe persoane, cei pe la care trece pliantul până a ajunge în faţa clientului, nu-i interesează nivelul de cultură generală şi pretenţiile neculinare a celor care citesc, înjosind, direct sau indirect, pe fiecare care citeste acel pliant. De aici rezultă că nici ei nu deţin cunoştinţele necesare şi puţin le pasă. Prost să fii, noroc să ai.

În final aş spune că, chiar să fie toată lumea incultă şi indiferentă, dar dacă ar exista o instituţie care ar verifica respectarea limbii române vorbite şi scise, tot n-am asista la astfel de fenomene ale inculturii...

Păcat de cei care cunosc, ruşine celor ce nu vor să ştie...

Cultura inculturii (I)

În această seară voi inaugura o rubrică pe care o am în cap de multă vreme. Ea va consta în prezentarea de probe, cu comentariile de rigoare, privind nivelul de cultură generală şi interesul faţă de aceeaşi cultură generală a celor care concep şi produc textul reclamelor, afişelor, panourilor etc.

Cazul de azi îl văzusem de câteva zile, dar nu avusesem timp să fac poza. Se află lângă subterana de sub Ismail cu Ştefan cel Mare. După cum vedeţi, este vorba de o reclamă la apă minerală cu un text scris pe măsura inteligenţii autorului. În patru cuvinte trei greşeli mari cât muntele Everest. Şi când te gândeşti câţi ochi au lins această imagine până să ajungă făcută autocolant şi lipită pe frigidere...

Să ştiţi că am de gând să concep o campanie pe această temă. Nu de alta dar trecem zilnic pe lângă astfel de tâmpenii şi rămânem muţi şi morţi de parcă am fi de acord cu ele, fără să realizăm că ne tâmpesc câte puţin de fiecare dată când le citim. Le citesc copii, tineri, maturi, bătrâni. Sunt "nimicuri" care ne fac să părem cu toţii analfabeţi, inculţi, prostiţi etc.

Oficial declar război inculturii care ne mănâncă de vii, ne îneacă cu viaţă. Ruşine inculţilor şi moarte inculturii.